Am ajuns pe strada 1 Mai din Bolintin-Vale chiar la început de mai.
Un moment potrivit pentru a fotografia terenul care așteaptă să devină Campusul NIA – un loc în care adolescenții și adulții cu autism sever să se poată bucura de viață. Suntem la doar 25 de kilometri de București, dar deja atmosfera ne-a invadat.
Nu ne așteptam la atâta liniște și la atâta verdeață. Cred că a fost prima oară când am auzit privighetori cântând în mijlocul zilei ca într-un crâng din pădure. Călcam cu grijă ca să nu stricăm vraja locului.
O curte mare, verde, plină de copaci uriași printre clădiri vechi, uitate. Alei acoperite de frunze, un loc de joacă pentru copii, o fântână arteziană, o lume disparută care așteaptă să fie readusă la viață. Este pustiu, dar viața pulsează prin copaci și amintiri.
Arbuștii și iarba crescută până la brâu au invadat fosta grădină. Putem să ne imaginăm însă cum toate acestea sunt înlocuite treptat de răzoare cultivate cu grijă. Fântâna este veche dar are o formă frumoasă și trebuie doar reparată și reabilitată. Noile căsuțe parcă se proiectează deja în mintea noastră peste cele vechi.
Și cum nu este un spațiu nepăzit, în afară de portarii care ne-au condus pe alei, am găsit și cei mai simpatici căței, prietenoși și bucuroși de oaspeți, care ne-au însoțit peste tot.
Priviți fotografiile folosindu-vă imaginația!
Și dacă începeți să vedeți si voi căsuțe familiale, oameni cu treabă mergând iute pe alei și alții bucurându-se de soare pe băncuțe și în leagăne, înseamnă că primul pas a fost făcut cu succes – visul prinde contur de realitate.
[…] Puteți citi povestea locației aici: Un loc de poveste – (hopefromnia.com) […]